Ca multe dintre sarbatorile crestine, si Pastele a avut un echivalent, ca punct primar de origine, in vechile traditii pagane, de dinainte de Hristos. Astfel, vechii saxoni - tribali germanici - sarbatoreau venirea primaverii prin omagii aduse zeitei acesteia, numita Eastre. Dupa sute de ani, in secolul al doilea dupa Hristos, misionarii crestini au ajuns si in mijlocul triburilor nordice, incercand sa le converteasca la crestinism. Si au reusit doar intr-o oarecare masura. Nici macar pentru noii crestini - proveniti din randul barbarilor - renuntarea la vechile lor sarbatori pagane nu era de conceput. Pentru a nu provoca noi conflicte sangeroase, misionarii au hotarat - in mod intelept - sa le permita populatiilor crestinate sa isi pastreze obiceiurile, dar au incercat sa le adapteze - incetul cu incetul - traditiei crestine. Si, cu timpul, s-a reusit acest lucru: sarbatoarea pagana a zeitei Eastre avea loc la aceeasi data cu sarbatoarea crestina a Invierii Domnului.

Asa s-a reusit - fara conflicte - transformarea unui eveniment barbar intr-unul crestin, iar vechea denumire de Eastre a fost inlocuita cu varianta moderna de “Easter” - asa cum se numeste Pastele si in zilele noastre, in tarile in care se vorbeste limba engleza.

Chiar daca, acum, Iepurasul de Paste are mai degraba o trasatura comerciala (fiind cel in numele caruia se fac cadourile), acest simbol provine tot de pe vremea festivalurilor de Eastre. De ce? Pentru ca simbolul pamantesc al zeitei Eastre era iepurele. Cum a ajuns simpaticul iepuras sa fie recunoscut ca mesager al Pastelui in intreaga lume? A fost suficient ca emigrantii germani sa duca in America simbolul pascal intruchipat de un dragut urecheat, pentru ca apoi sa se raspandeasca, de aici, in majoritatea tarilor crestine. Interesant este ca, inainte de razboiul civil din Lumea Noua, Pastele nu se sarbatorea deloc in America acelor ani, necunoscandu-i-se semnificatia... Acum, americanii sarbatoresc Pastele prin organizarea unei “vanatori de oua” pe gazonul din fata Casei Albe.

Revenind la vremuri de mult apuse, sa mai spunem ca obiceiul de a oferi oua isi are originea in Egiptul Antic si in Persia, fiind intalnit de asemenea la vechii greci si romani, pentru care oul era simbolul vietii. Pentru locuitorii vechiului Egipt, oul a fost un simbol sacru al renasterii omenirii dupa potop, acesta fiind - de altfel - si pentru toti crestinii simbolul renasterii lui Hristos. Din aceasta simbolistica s-a nascut si ideea confectionarii primelor cosulete pentru Pasti, facute in scopul de a imita cat mai bine cuiburile pasarilor.

In Evul Mediu se obisnuia sa se arunce cu oua in biserici. Conform traditiei, preotul arunca un ou fiert unuia dintre baietii din corul bisericii. Oul era aruncat apoi mai departe, de la un corist la altul, iar castigator era considerat baiatul care il prindea exact in momentul in care orologiul batea ora 12 din noapte, oul ramanand in proprietatea lui.

In privinta impodobirii pentru slujba de Inviere, destul de putine biserici - chiar si din Romania - mai pastreaza inca vechea traditie a ornamentelor din ramuri de brad - arborele care este considerat simbol al vietii eterne. Cetinile sunt fie impletite in coronite simple, fie sunt combinate cu panglici rosii sau albe. Totusi, in cele mai multe dintre bisericile crestine europene, interiorul si peretii se impodobesc cu flori de primavara, de obicei albe sau galbene. Si pentru ca biserica isi asteapta enoriasii infrumusetata cu flori de sezon, si acestia vin cu vesminte cumparate special pentru marele eveniment crestin al Invierii. Un obicei foarte vechi, pastrat pana astazi, le cere crestinilor sa mearga la biserica, in ziua de Paste, purtand cel putin o piesa noua de imbracaminte, respectarea acestei traditii spunandu-se ca aduce noroc.

Pe langa tipicul religios traditional, aproape similar, in tarile crestine europene s-au dezvoltat si alte obiceiuri zonale de Pasti. In Anglia, de exemplu, se obisnuieste ca de Paste sa se daruiasca oua foarte mari de ciocolata. In Bulgaria, pictarea oualor este o indeletnicire a calugaritelor din manastiri, iar in Elvetia sunt zone in care exista credinta ca ouale de Pasti sunt facute de cuci sau chiar de iepurasi. De aceea, copiii pregatesc din primele flori de primavara cate un cuib in care acestea sa fie depuse. In Olanda, parintii vopsesc oua verzi, pe care le ascund in iarba, iar copiii pornesc sa le caute, obicei tinut si in Germania, dar cu oua de diverse alte culori. Suedezii orneaza ouale cu desene hazlii si cu versuri in rime, care se citesc cu glas tare, inainte de a le manca. In Ungaria, ouale sunt vopsite in rosu sau galben, iar pe ele se deseneaza apoi diferite motive ornamentale, cele mai intalnite fiind cele ce reprezinta stoguri de fan, case, fantani cu cumpana si femei cu cosuri in maini.