Acasa | Revista Pici | Comenzi | Fotomodel | Expozitie | Contact Concurs | Inscriere | Intra ca membru  

Jocurile Olimpice



Oricand am deschide televizorul sau radioul in aceste saptamani, oricare ziar am rasfoi, primim informatii despre Olimpiada. Adica, despre Jocurile Olimpice moderne, a caror editie de anul acesta are loc din nou - dupa peste 100 de ani - la Atena, in Grecia, tara in care s-a “nascut” Olimpiada, cu mii de ani in urma. In acele vremuri, cu sute de ani inainte de Hristos, Jocurile Olimpice erau cele mai importante si mai cunoscute dintre serbarile grecilor antici, avand loc numai vara, din patru in patru ani, ca un omagiu adus lui Zeus.

Acesta era considerat mai mare peste toti zeii din Olimp, fiind reprezentat cu o coroana din frunze de maslin (sau stejar), tinand in mana un sceptru, iar la picioare avand un vultur. Zeus era, in mitologia greaca, fiu al Geei si al lui Cronos, zeu al cerului, al ploii si al tunetului, apoi al dreptatii si al ordinii sociale stabilite. Acum, jocurile olimpice nu mai au o tematica mitologica, fiind niste mari competitii sportive, in cadrul carora zecile de mii de reprezentanti ai tarilor participante se intrec sub deviza “Citius, altius, fortius!” (Mai repede, mai sus, mai puternic!).

Totul a inceput in Grecia antica, in orasul Olimpia (Olympia), situat in nord-estul Peloponesului (Elida). In aceasta asezare, care a “imprumutat” Olimpiadei numele sau, se inalta un templu inchinat lui Zeus, in interiorul caruia trona chiar statuia zeului, facuta din aur si fildes. Fusese sculptata de Fidias, fiind considerata una dintre cele sapte minuni ale lumii antice.

Pentru ca, la Olimpia, cultul lui Zeus era atat de puternic, tot aici au inceput sa se desfasoare - inca din anul 776 i.H. - si serbarile dedicate acestuia: Jocurile Olimpice. Astfel, din patru in patru ani, la inceputul anului olimpic incepeau pregatirile: se trimiteau in toate orasele grecesti invitatii, pentru a participa la jocuri si a plati astfel tribut lui Zeus.

Orasele-state ii alegeau apoi pe cei mai capabili cetateni ai lor, pentru a-i trimite la acele probe, care la inceput nu erau doar sportive, ci si muzicale sau literare. Campionii erau premiati cu coroane de maslin salbatic si medalii, erau cantati de poeti in operele lor si isi traiau tot restul vietii fara griji, cheltuielile fiindu-le asigurate de orasele din care proveneau.

Cum se desfasurau, acum aproape 3000 de ani, probele olimpice? In prima zi nu se organizau competitii, aceasta fiind dedicata sacrificiilor ce trebuiau aduse zeilor (in special lui Zeus). In a doua zi erau programate concursurile de alergari, aceste probe fiind cele mai urmarite de spectatorii care veneau in numar mare la jocuri.

Acest interes sporit este demonstrat si de existenta unor arene uriase pentru acele vremuri: sapaturile arheologice incepute in secolul 19 au scos la lumina ruinele stadionului din Olimpia (construit in secolul 4 i.H.), distrus de cutremurul din 426, odata cu o buna parte din oras. Acest stadion avea o capacitate de 40.000 de locuri (mai mare, de exemplu, decat cea actuala a stadionului pe care fotbalistii de la Steaua isi disputa meciurile de acasa!).

Revenind la programul jocurilor olimpice antice, se pare ca, incepand cu a treia zi, dupa alergari, mai aveau loc - in zilele urmatoare - intreceri in cadrul unor probe de box, lupte libere si calarie. Boxul era foarte violent pe vremea aceea (chiar si invingatorii incheiau partida cu degetele mainilor fracturate), iar situatia luptatorilor “corp la corp” era si mai dramatica - invinsii nu terminau lupta in viata...

Alergarile cu cai semanau destul de mult cu cursele moderne cu obstacole, dar mai existau si alte probe in care se intreceau cei care conduceau atelajele trase de armasari. Urma apoi aruncarea discului, care era foarte greu, fiind facut din bronz. Jocurile se incheiau cu o proba de alergare in care concurentii erau imbracati in costume de lupta (ca niste armuri) si aveau de trecut si niste obstacole destul de dificile.

Jocurile olimpice antice au atins cea mai mare popularitate in secolele 5 si 4 i.H., pentru ca in anul 393 d.H. sa fie suspendate de imparatul Flavius Theodosius. Abia dupa 1500 de ani, in 1893, ele au fost reluate, la initiativa baronului Pierre de Coubertin (pedagog si istoric francez), care a devenit si primul presedinte al Comitetului International Olimpic (1896 - 1925). Sub conducerea baronului de Coubertin a avut loc si prima olimpiada moderna, in anul 1896 (intre 6 si 15 aprilie, cu 43 de tari participante), la Atena, jocurile devenind o competitie sportiva internationala, cu caracter complex, organizata - ca si varianta antica - o data la patru ani.

Dupa Atena, urmatoarea gazda a Olimpiadei a fost Parisul (in 1900). Au urmat St. Louis (1904), Londra (1908), Stockholm (1912) si multe alte orase europene, america-ne, dar si asiatice (Tokyo - 1964, Seul - 1988).

Romania a intrat destul de repede in circuitul olimpic modern, inca din secolul 19. In 1914 s-a infiintat Comitetul Olimpic Roman (COR), iar in acelasi an a fost recunoscut de Comitetul International Olimpic (CIO). Romania a devenit a 16-a tara din lume cu un membru in CIO, prin alegerea, inca din 1899, a printului George Gh. Bibescu in acest inalt for. A doua prezenta oficiala romaneasca in miscarea olimpica internationala dateaza din 1908, cand - la sesiunea CIO de la Londra - a fost cooptat George A. Plagino, care a devenit al 57-lea membru al comitetului, fiind - in conformitate cu lista protocolara - al 35-lea in functie, figurand ca membru CIO timp de 41 de ani, pana in 1949.

Tot lui George Plagino ii datoram si prima participare a unui sportiv roman la jocurile olimpice, in anul 1900, in cadrul editiei de la Paris, unde a concurat la proba de talere si s-a clasat pe locul 13. Prima participare oficiala a unei echipe romanesti a avut loc la cea de-a opta editie, care s-a desfasurat tot la Paris (in 1924), delegatia tarii noastre fiind formata din 51 de sportivi (numai barbati), care au concurat la 7 probe din 4 sporturi (fotbal, rugby, tenis si tir).

Tot atunci a fost cucerita si prima medalie olimpica a sportului romanesc: cea de bronz, castigata de echipa de rugby, care s-a clasat pe locul al treilea. Apoi, delegatia Romaniei a fost prezenta la toate editiile Jocurilor Olimpice (incepand cu cea din 1924), exceptie facand doua editii de vara (1932 si 1948) si una de iarna (din 1960). In toate aceste prezente, sportivii romani au castigat un numar mare de medalii, dintre care multe de aur, lista campionilor mondiali fiind deschisa de Iosif Sarbu.

Apoi, multe alte nume romanesti au intrat in istoria Jocurilor Olimpice, amintindu-ne in incheiere doar de cateva dintre acestea: Nadia Comaneci (declarata cea mai buna sportiva a secolului trecut), Ivan Patzaichin, Iolanda Balas, Lia Manoliu, Vasile Diba, Viorica Viscopoleanu, Gabriela Szabo, Maricica Puica, Elisabeta Lipa, Cristian Gatu, Sanda Toma, Lavinia Milosovici, Diana Mocanu, Nicu Vlad.

Fie ca flacarile tortei olimpice, reaprinsa mereu de la Olimpia, sa lumineze o lume in care oamenii sa fie adversari doar in sport!



POTI MERGE
GRATIS LA
DISNEYLAND
TAINELE SPORTULUI MINTII TAINELE
SPORTULUI
MINTII
SCOALA
DE FOTBAL
PENTRU COPII
TORTURI
PENTRU
ANIVERSARI
Copyright Editura IMPRIMA Conditii si drepturi de autor

Online: 6 utilizatori
Membri: