Acasa | Revista Pici | Comenzi | Fotomodel | Expozitie | Contact Concurs | Inscriere | Intra ca membru  

Ion Creanga

Considerat - pe buna dreptate - cel mai mare povestitor roman, Ion Creanga a incantat copilaria nenumaratelor generatii care au retrait vrajite peripetiile eroilor scriitorului humulestean.

Caci cine oare nu a citit (sau ascultat) povesti ca “Danila Prepeleac”, “Ivan Turbinca”, “Povestea lui Harap-Alb”, “Capra cu trei iezi”, “Punguta cu doi bani”, dar mai ales celebrele “Amintiri din copilarie”? Talentul sau scriitoricesc, dar si felul sau de a fi - simplu si deschis - l-au ajutat sa se integreze rapid ca membru al “Junimii” si sa devina unul dintre cei mai buni prieteni ai marelui poet Mihai Eminescu.

La 1 martie 1837, se nastea - la Humulesti - fiul cel mare al lui Stefan a Petrei Ciubotarul si al Smarandei, fata lui David Creanga din Pipirig. Aceasta data a nasterii, scrisa chiar de mana lui Creanga in “Fragment de biografie”, este acceptata de multi istorici literari, dar a fost si contestata de alti cercetatori, care au lansat teoria ca marele povestitor s-ar fi nascut, de fapt, la 10 iunie 1839, conform singurului document autentic care atesta acest eveniment: o condica de nou-nascuti din Humulesti, descoperita si publicata de arhivistul iesean Gheorghe Ungureanu.

“Istet si neastamparat”, cum se descrie apoi in “Amintiri din copilarie”, Ion Creanga merge pentru prima oara la scoala de pe langa biserica din satul natal, unde il are ca dascal pe “badita Vasile” (Vasile al Iloaiei), cel “luat cu arcanul la oaste”. La indemnul lui David Creanga, bunicul sau din Pipirig, Nica (asa cum era alintat) isi continua invatatura la Scoala din Brosteni, unde preda profesorul Neculai Nanu. Dupa avarierea “cocioabei de pe malul stang al Bistritei” (casa Irinucai), Creanga revine la Humulesti, apoi pleaca la Scoala Domneasca din Targu Neamt, unde il are ca profesor pe parintele Isaia Teodorescu (”Popa Duhu”), Nica aparand in evidentele scolii sub numele de Stefanescu Ion. Urmand marea dorinta a mamei sale de a il vedea preot, Creanga urmeaza din 1854 Scoala de Catiheti (profesori de religie) din Falticeni, iar apoi Seminarul Teologic Central de la Socola, unde a fost admis direct in anul doi, gratie pregatirii sale foarte bune.

Din cauza problemelor familiale (culminand cu moartea tatalui sau, in 1859), Creanga este nevoit sa se multumeasca doar cu absolvirea cursului inferior al seminarului si sa devina diacon la Biserica “Sfanta Treime”. In acelasi an se casatoreste cu Ileana, fata preotului Ioan Grigoriu.

In anul 1861, Ion Creanga este unul din cei 14 studenti inscrisi la cursurile Facultatii de Teologie din Iasi, abia infiintata cu un an in urma, dar care se va desfiinta in anii urmatori, inainte ca generatia sa sa ajunga la absolvire. Cu scopul de a incepe o cariera in invatamant, Creanga urmeaza - din ianuarie 1864 - Scoala Preparandala, prima scoala de invatatori din Moldova, unde profesor si director era Titu Maiorescu. Acesta il apreciaza in mod deosebit pe Creanga si il numeste - inca din timpul studiilor - invatator la Scoala primara nr. 1 din Iasi. Avand rezultate extrem de bune la toate disciplinele, Ion Creanga termina Scoala Preparandala ca sef de promotie, devenind institutor la 10 iunie 1865, cu calificativul “eminent” la toate materiile. Avea 28 de ani si era deja titular de catedra, dar si tata al unui baiat - Constantin, nascut la 19 decembrie 1860.

Creanga urmeaza in paralel activitatea religioasa cu cea didactica, fiind vreme de 12 ani si slujitor al altarului (dascal si diacon la diferite biserici din Iasi). In acest timp, scoate - in 1868, in colaboare cu trei colegi - abecedarul “Metoda noua de scriere si citire”, pe care il imbunatateste apoi prin includerea povestii “Ursul pacalit de vulpe” in editia a cincea. A urmat editarea manualului “Invatatorul copiilor”, in care au fost incluse povestile “Inul si camesa” si “Pacala”. La 10 octombrie 1872 este exclus din randul bisericii, pentru ignorarea regulilor religioase si criticarea ierarhiei bisericesti (printre altele, se despartise de sotie - ceea ce unui diacon nu ii era permis, trasese cu pusca in ciorile care murdareau Biserica Golia si se tunsese ca un civil). In acelasi an este suspendat din invatamant pentru doi ani, perioada care nu a diminuat meritele exceptionale ale unei cariere de 25 de ani (1864 - 1889) puse in slujba activitatii de dascal, coautor a patru manuale scolare.

Pierzandu-si ambele slujbe, Creanga este nevoit sa-si deschida un chiosc in care vindea tutun. Apoi, dupa pronuntarea divortului de Ileana, scriitorul cumpara “bojdeuca” din mahalaua Ticau, o casuta foarte modesta in care se muta impreuna cu Tinca Vartic, femeia alaturi de care isi va trai tot restul vietii. In 1874, odata cu venirea lui Titu Maiorescu la conducerea ministerului, este reincadrat in invatamant, iar anul urmator il cunoaste pe Mihai Eminescu - pe atunci, revizor scolar la Iasi si Vaslui. Acesta a fost evenimentul hotarator al afirmarii viitorului mare scriitor: Mihai Eminescu descopera harul de povestitor al lui Creanga si il incurajeaza sa astearna pe hartie viitoarele capodopere. Astfel, intre 1875 si 1883, la imboldul marelui poet care ii citea si ii corecta manuscrisele, Ion Creanga scrie in bojdeuca sa nemuritoarele povesti care au incantat apoi generatii de cititori romani si straini (operele sale fiind traduse in mai multe limbi).

Prezentat la “Junimea”, Creanga le citeste membrilor - pentru inceput - “Soacra cu trei nurori”, poveste ce avea sa fie imediat publicata in “Convorbiri literare” (in 1875). Urmeaza “Punguta cu doi bani”, “Povestea porcului”, “Mos Nechifor Cotcariul” si toate celelalte povesti si nuvele, culminand cu “Amintiri din copilarie” (1881).

Intre 1883 si 1889, viata lui Ion Creanga este puternic afectata de tot mai desele crize de epilepsie, boala oprindu-l sa mai scrie, exact in aceeasi perioada in care bunul sau prieten Eminescu suferea la fel de mult din cauza problemelor de sanatate. La 15 iunie 1889, Creanga afla din presa ca, la Ospiciul “Dr. Sutu”, din Bucuresti, s-a stins din viata “fratele Mihai”. Plange ca un copil si suspina repetand fara incetare: “Badie Mihai!”. La 31 decembrie 1889, cand copiii porneau prin Iasi cu uratul, Creanga cobora din Ticau, spre centru. A intrat intr-o franzelarie de pe strada Lapusneanu, unde a mancat pofticios gogosi cu dulceata. Apoi, a urcat pe Ulita de Sus cu profesorul Draghici, pentru a inchina un pahar in cinstea anului nou ce urma sa vina.

Este condus de prietenul sau la bojdeuca, isi ureaza “La multi ani!”, iar Creanga ramane sa-i primeasca pe colindatorii care ii erau atat de dragi, amintindu-i de vremea in care mergea si el sa ureze pe ulitele Humulestilor. Acesta a fost, se pare, ultimul gand al povestitorului, care s-a stins in acea noapte dintre ani.



POTI MERGE
GRATIS LA
DISNEYLAND
TAINELE SPORTULUI MINTII TAINELE
SPORTULUI
MINTII
SCOALA
DE FOTBAL
PENTRU COPII
TORTURI
PENTRU
ANIVERSARI
Copyright Editura IMPRIMA Conditii si drepturi de autor

Online: 3 utilizatori
Membri: