Acasa | Revista Pici | Comenzi | Fotomodel | Expozitie | Contact Concurs | Inscriere | Intra ca membru  

Hans Christian Andersen

Cu exact 200 de ani in urma se nastea intr-un orasel din Danemarca (la Odense) cel care avea sa fie numit, inca din timpul vietii, regele basmului.

Numele sau: Hans Christian Andersen. Un nume aparut apoi pe coperta nenumaratelor carti care l-au avut ca autor, cele mai cunoscute - in intreaga lume - fiind povestile pentru copii. Pentru ca Andersen a scris basme si povestiri care au incantat copilaria multor generatii de mici cititori: “Mica sirena”, “Ratusca cea urata”, “Hainele noi ale imparatului”, “Degetica”, “Lebedele”, “Craiasa zapezilor”, “Soldatul de plumb” si multe altele.

Aceasta stralucita cariera de povestitor i-a adus lui Andersen recunoasterea mondiala, dupa ce fusese declarat deja erou national in tara sa, Danemarca. Un rol foarte important in cinstirea memoriei povestitorului danez l-a avut UNESCO (Organizatia Natiunilor Unite pentru Educatie, Stiinta si Cultura), care a instituit in anul 1958 “Medalia Internationala de Aur Andersen”. Supranumita “Micul Premiu Nobel”, aceasta distinctie se decerneaza - o data la doi ani - celui mai bun scriitor pentru copii si celui mai bun ilustrator al cartilor pentru cei mici. Tot UNESCO a hotarat ca data de 2 aprilie (ziua de nastere a scriitorului) sa fie sarbatorita ca Zi Internationala a Cartii pentru Copii, iar 2005 a fost declarat “Anul Hans Christian Andersen” (bicentenarul nasterii povestitorului).

Pe 2 aprilie 1805, in casa cizmarului Hans Andersen si a spalatoresei Anne-Marie, venea pe lume micutul Hans Christian, cel care va copilari acolo, in acea locuinta modesta de la marginea oraselului Odense (port danez de pe insula Fionia, localitate care are in prezent aproximativ 180.000 de locuitori). Desi bunicii sai fusesera bogati, un sir de intamplari nefericite si cateva afaceri nereusite ii facusera sa-si piarda averea si sa traiasca in saracie, alaturi de copii si nepoti. Aceasta viata grea nu ii alunga insa micutului Hans interesul pentru cunoastere: viitorul scriitor invata sa citeasca - dupa niste carti imprumutate de un vecin - inca dinainte de a implini 4 ani. Primele sale lecturi au fost povestile din “O mie si una de nopti”, fabulele lui La Fontaine si comediile lui Holberg.

Venind vremea sa fie elev, Hans Christian Andersen urmeaza cursurile unei scoli particulare (a lui Carstens), dar din cauza saraciei este nevoit sa se transfere in scurt timp la o scoala speciala pentru nevoiasi, unde invata “scrisul, matematica si religia”. O noua nenorocire ii face existenta si mai grea: in 1816, la doar 11 ani, Hans ramane orfan de tata si se vede pus in situatia de a trebui sa munceasca pentru a-si ajuta mama, castigandu-si singur banii de cheltuiala. Lucreaza, nu pentru mult timp, intr-un atelier de croitorie si intr-o tutungerie, dar o face cu neplacere, strangand din dinti, continuand sa citeasca si visand sa ajunga candva celebru. De altfel, piciul avea deja un fel de faima locala: incepuse sa scrie scurte scenete, versuri, recita si canta, iar orasenii din Odense il numeau “Micul nostru William Shakespeare”.

Dar Hans Christian Andersen nu se putea multumi cu atat. Din modestele sale castiguri, pustiul incepe sa faca economii pentru a putea pleca la Copenhaga, capitala regatului danez, spre a incerca “marea cu degetul”. La 14 ani, cu 13 taleri in buzunar, se hotaraste sa paraseasca oraselul natal, spre disperarea mamei sale, o femeie simpla, care era convinsa ca Hans ar face mai bine sa ramana ucenic in atelierul de croitorie in care lucrase. Peste ani, scriitorul isi aminteste intr-un text autobiografic despre cum vedea mama sa viitorul copilului ei: “ Era sigura ca locul meu este la croitorie, ca ucenic. Nu peste mult timp, spunea ea, as putea capata chiar o leafa din care sa pot trai, iar peste cativa ani as ajunge calfa... Si - cine stie? - cu vremea as putea avea chiar pravalia mea”. Dar nu acelasi lucru visa Andersen. De aceea, el isi urma cu incredere destinul si pleca la Copenhaga.

In capitala Danemarcei, pustiul de 14 ani incearca sa atraga atentia asupra sa. Colinda mai multe teatre, in care sustine mici reprezentatii in fata celor care se nimereau sa se afle in cladire: canta, recita, danseaza, improvizeaza... Si este remarcat imediat de oamenii de teatru, care il indeamna sa isi continue scoala, dar mai ales incercarile literare. Ceea ce Andersen si face: dupa mai multe peripetii, reuseste sa absolve - in 1828 - un colegiu din Copenhaga si sa fie admis - in acelasi an - la Universitate.

Un mare merit in descoperirea si sprijinirea lui Andersen l-a avut Jonas Collin, un regizor al Teatrului Regal, care i-a remarcat viitorului scriitor talentul inca de cand acesta nu implinise 17 ani. Citind cateva dintre incercarile literare ale lui Andersen, Collin si-a dat seama ca tanarul are un viitor stralucit. Si, profitand de renumele si de excelentele sale relatii cu familia regala, regizorul obtine din partea Coroanei o bursa de studii pentru Andersen. Iar dupa cativa ani, tot Collin ii va facilita sa primeasca din partea regelui Frederic al VI-lea banii necesari pentru o calatorie de 16 luni prin Europa (Germania, Franta, Elvetia si Italia). Acesta a fost marele pas al deschiderii sale catre literatura europeana, in timpul calatoriei creand cateva capodopere, dar si cunoscandu-i pe marii scriitori contemporani cu el: Victor Hugo, Heinrich Heine, Balzac, Alexandre Dumas si Charles Dickens.

Intre timp, Andersen isi face si debutul literar, scriind in 1822 o drama si o povestire mistica. Mai apoi, in 1829, vede lumina tiparului povestirea “O plimbare pe jos de la canalul Holmen pana la capatul dinspre miazanoapte al insulei Amager”, devenita o interesanta carte plina de intamplari ciudate si cu haz. Primul sau adevarat mare succes, cu care se impune in lumea literara, este romanul “Improvizatorul” (aparut in 1835). In acelasi an, Andersen publica si primul sau volum de basme, intitulat sugestiv “Povesti istorisite copiilor”. Asa a inceput cea mai productiva si mai inspirata perioada a activitatii sale creatoare, intre anii 1835 si 1850 aparand cele mai cunoscute si mai apreciate dintre scrierile semnate de Hans Christian Andersen: “Bravul soldatel de plumb”, “Ratusca cea urata”, “Povestea privighetorii”, “Craiasa zapezilor”, “Fetita cu chibriturile”, “Povestea unei mame”, “Umbra” etc.

De altfel, cercetand cariera scriitoriceasca a lui Andersen, prelungita pana in 1872, criticii literari si biografii sai au descoperit nu mai putin de 168 de povesti, nuvele si basme, absolut toate fiind traduse apoi in limbi straine din nenumarate alte tari. Neputand sa le enumeram chiar pe toate, vom mentiona in continuare doar cateva dintre titlurile unora dintre nemuritoarele sale creatii: “Matusa noastra”, “Pastorita si cosarul”, “Potcovarul”, “Klaus cel Mic si Klaus cel Mare”, “Cufarul zburator”, “Fata din soc”, “Printesa si bobul de mazare”, “Bradul”, “Ghiocelul”.

Chiar daca nu toate aceste povesti sunt originale, subiectul nefiind creatia autorului, Hans Christian Andersen are marele merit de a fi stiut sa descopere in folclorul danez acele basme populare pe care le-a prelucrat si le-a facut atat de cunoscute in intreaga lume. De altfel, destule dintre povestile lui Andersen au ajuns mai celebre si mai apreciate in afara granitelor Danemarcei, gratie nenumaratelor traduceri, dar si ecranizari care li s-au facut. Si astfel, milioane de copii - dar si de maturi - din intreaga lume au citit si recitit, generatie dupa generatie, creatiile semnate de regele basmului: Hans Christian Andersen, cel care s-a stins din viata pe 4 august 1875.



POTI MERGE
GRATIS LA
DISNEYLAND
TAINELE SPORTULUI MINTII TAINELE
SPORTULUI
MINTII
SCOALA
DE FOTBAL
PENTRU COPII
TORTURI
PENTRU
ANIVERSARI
Copyright Editura IMPRIMA Conditii si drepturi de autor

Online: 1 utilizator
Membri: