Acasa | Revista Pici | Comenzi | Fotomodel | Expozitie | Contact Concurs | Inscriere | Intra ca membru  

George Enescu

“Pentru mine nu au existat frontiere intre viata si arta mea. Am trait, am gandit si am respirat totul prin muzica”. Sunt cuvintele lui George Enescu, un virtuoz de geniu, care s-a dedicat muzicii sub toate aspectele de creatie si activitate artistica: compozitor, interpret (violonist si pianist), dirijor si pedagog. Marele artist roman a muncit fara incetare pentru a lasa omenirii un tezaur de creatie muzicala profunda si inegalabila, a carei valoare sa fie pe deplin apreciata de generatiile care vor tot urma. Si a reusit sa fie recunoscut la nivel mondial inca din timpul vietii: a concertat si a dirijat pe cele mai mari scene ale lumii, a primit decoratia “Commandeur de la Legion d’Honneur” si a fost numit de marele compozitor francez Maurice Ravel “geniul generatiei noastre”.

George Enescu s-a nascut la 19 august 1881, in satul Liveni (care se afla pe vremea aceea in judetul Dorohoi). La scurt timp, in 1883, familia se muta in satul Cracalia, intr-o casa mai mare si mai putin izolata de lume. Aici, micutul George are primul contact cu muzica lautarilor, pe care incearca s-o imite, faurin-du-si singur un instrument ce se vroia a fi o vioara. Pentru ca era silitor si se ambitiona sa cante, copilul primeste pana la urma un frumos cadou: o vioara adevarata. Mai mult pe nimerite, inventand, imitand si descoperind continuu, micutul incepe sa cante la vioara, manuind arcusul cu un instinct aproape incredibil. Fara sa cunoasca notele, George reproducea cu arcusul sunete din natura, glasurile pasarilor, sau fragmente din melodiile populare pe care le auzea prin sat, fiind foarte atras de ritmurile jocurilor populare.

La varsta de 5 ani, George Enescu este dus de tatal sau la Iasi, la compozitorul Eduard Caudella, care realizeaza pe loc ca pustiul este extrem de talentat si il trimite sa invete “notatia muzicala”. Avand de acum notiunile teoretice elementare deprinse, lui Enescu nu ii mai trebuia foarte mult pentru a face un nou pas urias catre afirmare. Iar acest lucru s-a intamplat atunci cand in casa parinteasca a fost adus un pian care apartinuse familiei Vogoride (a bunicii materne). Enescu isi aminteste in memoriile sale: “Indata ce am avut acel pian, am inceput sa compun”. Dintre primele manuscrise s-au pastrat o piesa religioasa (despre care compozitorul a spus la maturitate ca are “un stil nobil si sever”) si o opera pentru vioara si pian, intitulata “Pamant romanesc”.

Au urmat ani multi in care George Enescu a creat fara incetare, urmarindu-si destinul de artist in care credea cu tarie: “Am simtit ca evoluez repede, ca devin eu insumi”. Dintre marile creatii ale inceputurilor, un real succes a avut cu Sonata a doua pentru vioara si pian, opus 6 (prima auditie - pe 22 februarie 1900, la Paris) si cu Octetul de coarde opus 7 (finalizat in acelasi an de sfarsit de secol). In 1902, compozitorul devine membru in Societatea Muzicienilor Francezi, iar anul urmator se infiinteaza la Bucuresti “Asociatia Muzicala Romana” - cu George Enescu presedinte de onoare, la 22 de ani! Peste alti doi ani, in noiembrie 1905, muzicianul termina prima sa Simfonie, in mi bemol major, prima auditie a acestei importante lucrari simfonice avand loc - in Franta - pe 21 ianuarie 1906.

Abia in 1908, pe 19 si 26 ianuarie, au loc la Bucuresti doua “Concerte Enescu” (cu Orchestra Ministerului Instructiei Publice, dirijata chiar de compozitor), prezentandu-se prima auditie in Romania a Simfoniei in mi bemol major si cele doua Rapsodii Romane.

Urmeaza o activitate muzicala din ce in ce mai intensa, George Enescu devenind tot mai cunoscut pe plan mondial, atat ca interpret, cat si drept compozitor. Lucrarile sale sunt ascultate la New York, Londra, Paris si Berlin, despre unul dintre concertele sustinute in acest oras german presa vremii scriind: “In persoana lui George Enescu, care a cantat in sala Bechstein, berlinezii au cunoscut un violonist fenomenal”. In 1912, Enescu porneste un turneu in Romania, cu scopul de a constitui, din incasari, fondul pentru Premiul de compozitie “George Enescu” (decernat pentru prima oara, anul urmator, lui Dimitrie Cuclin). In perioada ianuarie - martie 1914, Rapsodiile Romane ale lui Enescu sunt ascultate in marile orase americane Cincinnati, New York, Buffalo, Boston etc. Apoi, din 1915, pana la sfarsitul primului razboi mondial, activitatea lui Enescu se limiteaza - din cauza frontului - ca arie geografica, dar nu si ca intensitate.

Pe perioada razboiului, George Enescu se simte solidar cu eroismul Armatei Romane si contribuie la ridicarea moralului acesteia, dar si la strangerea de fonduri, ca presedinte al gruparilor artistice, organizate de Crucea Rosie. In aceasta calitate, impreuna cu marii artisti romani ai vremii (scriitori, muzicieni, oameni de teatru), Enescu organizeaza o serie de festivaluri artistice la Teatrul National din Iasi, obtinand sume considerabile pentru ajutorarea ranitilor si a familiilor indoliate. De asemenea, activitatea sa de concerte in spitale si chiar pe front nu se intrerupe.

Odata ce pacea se instaureaza, George Enescu isi continua creatia si turneele. Dupa mai multe concerte in Spania, Enescu intreprinde - in ianuarie

1923 - primul sau turneu in Statele Unite, ca violonist, dirijor si compozitor. De atunci si pana in 1950, marele nostru compozitor va imparti stagiunile de concerte intre America si Europa (inclusiv Romania, desigur). Si va fi in prim-planul unor evenimente memorabile. La 17 noiembrie 1924, Enescu fondeaza - la Bucuresti - “Societatea Compozitorilor Romani”. Tot in noiembrie, dar in 1926, Enescu termina, la Sinaia, Sonata opus 25, nr. 3 pentru vioara si pian, “in caracter popular romanesc”, capodopera a muzicii de camera universale, pe care marele Yehudi Menuhin o va interpreta de nenumarate ori. In mai 1929, Enescu este ales, la Paris, membru corespondent al Academiei de Arte Frumoase, iar in martie 1931 i se decerneaza - tot la

Paris - Medalia de aur a Societatii pentru incurajarea stiintelor si artelor. Dar compozitorul este la fel de pretuit si de respectat si in Romania: intors in tara in anul in care implinise 50 de ani, artistul este sarbatorit la Iasi, pe 20 noiembrie 1931, in prezenta elitei intelectualilor moldoveni si a autoritatilor locale, dezvelindu-se si un bust al compozitorului (creatie a sculptorului Richard Hette). Dupa numai patru zile, la Bucuresti, in cadrul unui concert simfonic cu lucrari enesciene, i se inmaneaza ordinul “Coroana Romaniei - Marea Cruce”, iar pe 11 decembrie este declarat cetatean de onoare al Capitalei.

Anul 1936 ii aduce lui Enescu - si lumii muzicale - una dintre cele mai importante realizari: premiera operei Oedip, pe libretul lui Edmond Fleg (la Opera din Paris, pe 13 martie). Despre importanta universala a acestei opere, criticul Henri Malherbe spunea: “Datorita lui George Enescu, Romania nu mai are nici un motiv sa invidieze alte popoare, caci poseda un muzician de faima mondiala, care i-a adus coroana ce i-a fost negata pana acum. Tezaurul sau artistic s-a imbogatit cu o partitura de valoarea lui Oedip, la nivelul celor mai minunate capodopere ale teatrului muzical”.

La 4 decembrie 1937, George Enescu se casatoreste cu Maria Cantacuzino, consfintind astfel o lunga si pasionata poveste de dragoste inceputa cu aproape 40 de ani in urma! In toamna anului 1946, Enescu paraseste definitiv tara, comunismul ce se instaura in Romania nepermitandu-i sa mai revina vreodata. Continua insa sa compuna, sa sustina concerte, sa dirijeze si sa predea cursuri de interpretare (in Anglia si Italia). In ziua de 4 mai a anului 1955, George Enescu se stinge din viata, in apartamentul sau de pe Rue de Clichy, din Paris.



POTI MERGE
GRATIS LA
DISNEYLAND
TAINELE SPORTULUI MINTII TAINELE
SPORTULUI
MINTII
SCOALA
DE FOTBAL
PENTRU COPII
TORTURI
PENTRU
ANIVERSARI
Copyright Editura IMPRIMA Conditii si drepturi de autor

Online: 4 utilizatori
Membri: