Acasa | Revista Pici | Comenzi | Fotomodel | Expozitie | Contact Concurs | Inscriere | Intra ca membru  

Elena Farago


Fara a se numara printre cei mai de seama reprezentanti ai literaturii romane, Elena Farago ramane unul dintre autorii preferati ai generatiilor de copii de ieri, de azi si de maine. Caci cine oare nu a citit sensibilele sale creatii Gandacelul, Catelusul schiop, Motanul pedepsit, Micul vanator, Bondarul lenes, Fluturii, Closca, Doi frati cuminti etc.? Desi majoritatea scrierilor sale pentru copii sunt in versuri, Elena Farago este si autoarea unor carti in proza, la fel de apreciate, de-a lungul timpului, de cei mici: Sa fim buni (aparuta in anul 1922), Ziarul unui motan (1924) sau Intr-un cuib de randunica (1925). Tot pentru tanara generatie, scriitoarea s-a preocupat de coordonarea publicatiei Prietenul Copiilor (care a aparut intre anii 1943 si 1946), o revista educativa pentru copii si tineret. Dedicandu-si talentul si energia creatiilor pentru cei mici, numele Elenei Farago este asociat cu literatura pentru copii si a fost atribuit unui numar mare de scoli si gradinite.

Pe 29 martie 1878 se nastea, la Barlad, Elena Paximade, cea care avea sa devina apoi cunoscuta sub numele de Elena Farago. Pregatirea scolara de baza si-a facut-o in orasul natal, la pensioanele Varlaam si Drouhet, apoi a pornit intr-o lunga peregrinare prin tara, stabilindu-se in cele din urma la Craiova, acolo unde a si creat cea mai mare parte a operei sale.

Elena Farago a inceput sa scrie de foarte tanara, debutand publicistic in 1898, cu un reportaj semnat Fatma si aparut in ziarul Romania muncitoare. Acelasi ziar ii publica - in 1902 - si prima poezie, intitulata Gandul truditilor. Peste alti patru ani, in 1906, Elena Farago debuteaza si editorial, odata cu aparitia primei sale carti de poezie, intitulate simplu si direct Versuri. Volumul, scris la indemnul lui Nicolae Iorga, a fost incredintat Editurii Luceafarul, fiind foarte apreciat de criticii literari ai acelor vremuri. Sub aceeasi semnatura a Elenei Farago, au aparut apoi volumele Soapte din umbra (1908), Traduceri libere (1908), Din taina vechilor raspantii (1913), Soaptele amurgului (1920 - premiat de Academia Romana), Poezii alese (1924), Nu mi-am plecat genunchii (1926) si Poezii (1937).

In acelasi timp, a scris - cu daruire si talent - literatura pentru copii, majoritatea volumelor fiind in versuri: Pentru copii (volumul I apare in 1913, iar volumul II - in 1920), Copiilor (1913), Din traista lui Mos Craciun (1920 - premiat, de asemenea, de Academia Romana), Bobocica (1921), Sa nu plangem (1921), A ciocnit un ou de lemn (1943), Intr-o noapte de Craciun (1944), Patru gaze nazdravane (1944).

Avand sansa sa ii cunoasca, din frageda tinerete, pe scriitorul Gheorghe Panu si - prin intermediul acestuia - pe I. L. Caragiale si Alexandru Vlahuta, Elena Farago a patruns destul de repede si de usor in lumea literara a acelor timpuri. Astfel, pe langa copertile volumelor sale, numele scriitoarei devine tot mai prezent in publicatii de prestigiu ale vremii: Convorbiri literare, Semanatorul, Ramuri, Revista noastra, Neamul romanesc literar, Viata romaneasca, Cosanzeana etc. Neobosita pe plan literar, dar si social, Elena Farago a fondat la Craiova - impreuna cu cativa straluciti reprezentanti ai intelectualitatii locale - o revista literara de elita: Nazuinta. Desi aparitia sa nu a fost indelungata (1922 - 1925), aceasta publicatie a avut printre colaboratori nume grele ale culturii romane: Simion Mehedinti, Ion Barbu, Perpessicius, Victor Eftimiu, Camil Petrescu, Mihail Dragomirescu si altii.

Foarte apreciata, inca din timpul vietii, pentru scrierile sale, Elena Farago a fost rasplatita cu multe distinctii pentru literatura, fiind laureata a Academiei Romane, cu premiul Adamachi - pentru volumele Soapte din umbra si Traduceri libere, respectiv cu premiul Neuschotz - pentru Ziarul unui motan. In 1924 a primit Premiul International Femina, iar in 1938 - Premiul National pentru Literatura, o recunoastere a valorii operei sale. Nici Regele Carol al II-lea nu a ramas insensibil la realizarile scriitoarei, careia ii acorda Medalia Bene Merenti - clasa I (pentru merite literare deosebite) si Ordinul Meritului Cultural - Cavaler clasa a II-a. In anul 1978, la propunerea UNESCO, Elena Farago a fost omagiata la implinirea a 100 de ani de la nastere, postmortem, la peste 20 de ani de la trecerea sa in nefiinta (4 ianuarie 1954).

In centrul orasului Craiova, in aceeasi curte cu sediul central al Bibliotecii Judetene Alexandru si Aristia Aman, se afla imobilul in care a locuit Elena Farago, devenit casa memoriala. Numita directoare a Fundatiei Alexandru si Aristia Aman in septembrie 1921, poeta a condus - vreme de peste 30 de ani - destinele acestui lacas de cultura. Preluand conducerea fundatiei, scriitoarea s-a mutat in casa care putea servi drept locuinta personalului in serviciul bibliotecii si muzeului - conform testamentului Aristiei Aman. Aici a trait Elena Farago alaturi de familia sa (sotul si copiii Coca si Mihnea) si tot aici a creat marea majoritate a operei sale. In casa memoriala se pastreaza carti, documente, fotografii, scrisori, mobilier si alte obiecte care au apartinut scriitoarei sau membrilor familiei sale.

Este singura casa memoriala din resedinta judetului Dolj, intrarea fiind libera, de luni pana vineri, intre orele 8 si 19. Celor care au ocazia si posibilitatea, le recomandam sa viziteze muzeul infiintat in memoria Elenei Farago, autoarea unor nemuritoare poezii pentru copii, captivante prin muzicalitatea lor si prin puterea de adaptare la nivelul de intelegere al celor mici.

CATELUSUL SCHIOP

Eu am numai trei picioare
Si de-abia ma misc: top, top!
Rad cand ma-ntalnesc copiii
Si ma cheama “cutu schiop”.

Fratii mei ceilalti se joaca
Cu copiii toti, dar eu
Nu pot alerga ca dansii,
Ca sunt schiop si cad mereu!

Si stau singur toata ziua
Si plang mult cand ma gandesc
Ca tot schiop voi fi de-acuma
Si tot trist am sa traiesc.

Si cand ma gandesc ce bine
M-as juca si eu acum
Si-as latra si eu din poarta
La copiii de pe drum!...

Cat sunt de frumosi copiii,
Ce cuminti, si cat de mult
Mi-ar placea sa stau cu dansii,
Sa ma joc si sa-i ascult!

Dar copiii rai la suflet
Sunt urati, precum e-acel
Care m-a schiopat pe mine,
Si nu-i pot iubi defel...

M-a lovit din rautate
Cu o piatra in picior,
Si-am zacut, si-am plans atata,
De credeam ca am sa mor...

Acum vine si-mi da zahar
Si ar vrea sa-mi fie bun,
Si-as putea sa-l musc odata
De picior, sa ma razbun.

Dar il las asa, sa vada,
Raul, ca un biet catel
Are inima mai buna
Decat a avut-o el.


POTI MERGE
GRATIS LA
DISNEYLAND
TAINELE SPORTULUI MINTII TAINELE
SPORTULUI
MINTII
SCOALA
DE FOTBAL
PENTRU COPII
TORTURI
PENTRU
ANIVERSARI
Copyright Editura IMPRIMA Conditii si drepturi de autor

Online: 9 utilizatori
Membri: