Acasa | Revista Pici | Comenzi | Fotomodel | Expozitie | Contact Concurs | Inscriere | Intra ca membru  

Datini de Craciun

Decembrie este, probabil, cea mai asteptata si mai indragita luna a anului. De toata lumea, dar in special de copii. Este luna in care temperatura scade mult, iar zapezile cad in cantitati mari, natura oferindu-ne astfel placerea de a schia, a patina si mai ales de a merge cu sania la derdelus. Dar, marile bucurii pe care ni le aduce aceasta ultima luna a anului sunt Sarbatorile Craciunului, cu toate credintele si datinele care le insotesc.

Primul semn ca se apropie Sarbatorile este dat de Sfantul Nicolae: in fiecare casa, copiii - dar si unii adulti - isi pregatesc ghetele, lustruindu-le si punandu-le langa usa. Vine noaptea de 5 spre 6 decembrie, atunci cand Mos Nicolae trece pe la toate gospodariile pentru a lasa cate ceva in ghete: cadouri pentru cei care au fost buni si cuminti, sau cate o nuia pentru cei neascultatori.

Tot pana in Craciun, pe 20 decembrie, peste sarbatoarea religioasa a Sfantului Ignatie Teoforul se suprapune datina romaneasca de taiere a porcului - Ignatul. In acea zi se pregatesc bucatele traditionale pentru Craciun: carnati, caltabosi, jumari, sangerete, slanina sau sunca etc. Tot atunci se toaca si carnea pentru sarmale, iar pulpele se transeaza pentru friptura. Unele dintre preparate se pun la afumat (carnatii, slanina, pieptul ardelenesc etc.). Imediat dupa sacrificare, gospodarul face “pomana porcului”: ofera celor care l-au ajutat la taiat (uneori si vecinilor) sorici, carne proaspat prajita si un pahar de vin (sau tuica fiarta in anumite zone). In putinele zile ramase pana la Craciun, gospodinele fac piftie (racitura), sarmale, cozonaci cu nuca, mac si rahat (sau branza si stafide), placinta si prajituri diverse. In acelasi timp, incepe curatenia in casa si in curte, impodobirea locuintei si pregatirea hainelor pentru Sarbatori.

Odata finalizate toate pregatirile, gospodinele pun din fiecare fel de mancare cate ceva intr-un cos de nuiele, plus o sticla cu vin, si duc acest cos la biserica, in seara de ajun, pentru sfintire.

Pe 24 decembrie, in aceasta zi de Ajun a Craciunului, incepe marea Sarbatoare a Nasterii Domnului. Primele semne le dau grupurile de colindatori, care pornesc din casa in casa, cu o traista incapatoare pe umar, pentru a le ura gazdelor fericire, sanatate si prosperitate. Aceste colinde sunt creatii populare cu text si melodie, care contin mesaje speciale (religioase sau satirice la adresa celor urati). Colindatorii vestesc nasterea Domnului, ureaza gazdelor sanatate si bucurii, primind pentru aceste urari cozonac, prajiturele, covrigi, nuci, mere si chiar colacei - pe care gospodinele care respecta traditia le-au pregatit cu mult timp inainte. Diferind doar destul de putin, colindele religioase sunt foarte asemanatoare in toate zonele tarii, cele mai cunoscute si apreciate fiind: “O, ce veste minunata”, “Steaua”, “Trei pastori”, “La Vifleim colo-n jos”, “Cantec de Craciun”, “Aseara pe inserate”.

Pe langa acestea, al caror subiect este Nasterea Domnului, romanii mai fac urari prin intermediul unor alte colind, create pe baza unor obiceiuri laice: "Plugusorul", "Capra", "Ursul", "Sorcova".

"Capra" este - de fapt - un om mascat, ascuns sub un costum larg, care tine deasupra capului un bat in varful caruia este cioplit un fel de cap de capra. “Falca” de jos a “caprei” este mobila, astfel incat gura acesteia se poate inchide sau deschide, dar mai ales poate “clampani”, facand un zgomot specific. In jurul caprei canta si danseaza alti colindatori mascati si costumati specific, unii dintre acestia fiind instrumentisti cu acordeon, fluier, toba sau chiar vioara. Este un colind vesel, cu umor, care provine dintr-un stravechi ritual agricol, practicat pentru a aduce rodnicie in anul ce vine. Pe vremuri, in fata caprei se aruncau boabe de grau, orz sau porumb. Asemanator cu “Capra” este obiceiul de a umbla cu “Ursul”, aceasta datina avandu-si de asemenea originea intr-un cult geto-dac, ce urmarea fertilizarea si purificarea solului si a gospodariei. Ursul este intruchipat de un flacau care poarta pe cap, pe umeri si pe spate blana unui astfel de animal, avand in jurul urechilor niste ciucuri rosii.

In timp ce ursul mormaie si joaca in ritmul tobelor si al fluieraturilor, ursarul striga: “Joaca bine, mai Martine, / Ca-ti dau paine cu masline”. “Ursul” este insotit de un grup de colindatori mascati si costumati, care reprezinta diverse animale sau personaje si care il atata prin strigaturi. La sfarsit, toti le ureaza gazdelor multa sanatate, fericire, recolte bogate, mese imbelsugate si la multi ani.

Nu putem incheia fara a aminti obiceiul cel mai iubit de copii: datina Bradului de Craciun - o practica veche, pe care unii o considera chiar mai veche decat crestinismul si care simbolizeaza “pomul vietii”. Cei care ii atribuie o semnificatie crestina spun ca bradul este “pomul cunoasterii binelui si raului”, impodobirea acestuia cu mere rosii amintind de pacatul originar. De altfel, asa a fost consemnat istoric primul brad impodobit despre care vorbesc documentele: in anul 1605, a fost inaltat la Strasbourg, intr-o piata publica, un brad impodobit cu mere rosii. Aceasta traditie germana a cucerit rapid Europa, dar si - mai apoi - America si restul continentelor, prin intermediul colonistilor care au populat Lumea Noua. In zilele noastre, in ajunul Craciunului, in fiecare casa se impodobeste cate un brad (cu beteala, globuri, figurine, ghirlande, bomboane, artificii si lumanari sau beculete). Noaptea, Mos Craciun aduce daruri, pe care le pune sub brad.

Bineinteles, numai celor care merita...


POTI MERGE
GRATIS LA
DISNEYLAND
TAINELE SPORTULUI MINTII TAINELE
SPORTULUI
MINTII
SCOALA
DE FOTBAL
PENTRU COPII
TORTURI
PENTRU
ANIVERSARI
Copyright Editura IMPRIMA Conditii si drepturi de autor

Online: 8 utilizatori
Membri: