Acasa | Revista Pici | Comenzi | Fotomodel | Expozitie | Contact Concurs | Inscriere | Intra ca membru  

Zebrele

Cu aspectul lor cam ciudat, dar foarte interesant, unic in lumea animalelor, datorit dungilor ce le brazdeaza corpul, zebrele sunt adevarate simboluri vii pentru continentul african, acolo unde exista marile savane (acele campii intinse, acoperite de ierburi inalte).

Zebrele fac parte din genul Equus, de care apartin de asemenea caii salbatici si asinii. “Vargatele” se impart la randul lor in trei specii distincte: Grevy (nume dat dupa cel al unui presedinte francez, Jules Grevy, care a primit in dar, in 1882, un astfel de exemplar, din partea conducatorului Etiopiei la acea data), zebra de campie si zebra de munte. Supravietuirea acestor fascinante animale este, din pacate, amenintata. In ciuda crearii de rezervatii naturale, multe populatii de zebre sunt intr-o continua descrestere. Dar le putem inca admira in Africa: pe teritoriile statelor Uganda, Tanzania, Zambia, Botswana si Mozambic.

Stramosii indepartati ai cailor salbatici si ai zebrelor au trait atat in Europa, Asia, cat si in America. Erau animale de marimea unei vulpi, traiau in zonele impadurite si se hraneau cu lastarii tufisurilor. Hrana abundenta de atunci a inlesnit dezvoltarea si raspandirea neamului Equus. De-a lungul timpului, trupul acestor animale a suferit numeroase modificari. Acest lucru a fost necesar pentru a putea face fata animalelor de prada. Astfel, din cauza faptului ca trebuiau sa alerge pe distante lungi pentru a scapa de pradatori, picioarele lor s-au alungit si zebrele au devenit mai inalte. Deplasandu-se cu viteza, ele au migrat adesea pe sute si chiar mii de kilometri in cautarea pasunilor. Prin stramtoarea Bering, ce facea legatura intre America si Asia, stramosii zebrelor si cailor salbatici s-au raspandit in Asia, Africa si Europa, dar au disparut de pe continentul american.

Marile astfel de migratii se fac intotdeauna la apropierea sezonului ploios, care dureaza din ianuarie pana in martie. Apoi, in iunie, cand caldura usuca totul, aceste animale parasesc zona si revin in locurile de unde au plecat.

Cea mai mare, dar si mai gratioasa rasa este zebra lui Grevy si a fost cunoscuta in Europa inca din vremea romanilor. Acestia o foloseau in jocurile din circuri, numind-o hippotigris, adica - in limba latina - calul-tigru. Animalul masoara 1,60 m inaltime si cantareste 400 de kilograme. Dungile sale sunt mai fine si mai apropiate decat la celelalte rase. Zebrele Grevy sunt in scadere din cauza traficului intens cu piei, desi, de multi ani, acesta este interzis, iar rasa - declarata in pericol.

Cu dimensiuni si greutate mai mici, zebra de campie poate fi intalnita in zonele cu savane impadurite. Sunt cele mai numeroase dintre zebrele salbatice. Au o “familie” de 300.000 de exemplare, raspandite din Sudan pana in Africa de Sud. Spre deosebire de celelalte rase, aceasta are pe corp dungi negre si castanii, coama este vargata, iar coada, lunga, se termina cu un smoc de peri negri. Este foarte rapida, putand galopa cu 60 de km/ora. Ca toate celelalte zebre, cea de campie are un auz excelent, favorizat si de urechile mari si mobile, un miros fin si o vedere ce permite animalului sa observe aproape tot spatiul din jurul sau. Zebrele comunica intre ele cu ajutorul miscarilor urechilor: lasate pe spate, de pilda, indica o atitudine agresiva. “Desenul” dungilor este unic, actionand ca o amprenta pentru fiecare zebra in parte. In felul acesta, in cadrul unui grup, ele se pot recunoaste una pe alta dupa asezarea specifica a dungilor pe spate.

Cea de-a treia rasa este zebra de munte, care traieste in muntii ce marginesc Desertul Namibiei. Bine adaptata la viata de munte, ea are dimensiuni mai reduse. Existau in sudul Africii turme numeroase, dar astazi si aceasta rasa este pe cale de disparitie.

Zebrele de munte sunt impartite in doua subrase: zebra Hartmann (ce ocupa zona aspra a Platoului African de Est) si zebra Cape, ce poate fi intalnita in Muntii Cape.

Zebrele Hartmann nu mai numara acum decat aproximativ 7.000 de exemplare, in ultimii ani ele fiind in competitie cu puii lor pentru gasirea nutretului si a apei.

Zebrele din Muntii Cape sunt cele mai mici, ca dimensiune, dintre zebrele existente (120 centimetri in inaltime). Acestea au fost aproape de exterminare, in 1937, supravietuind doar 45 de exemplare. Pentru salvarea speciei a fost creat Parcul National Montan de Zebre, in Africa de Sud, care a adapostit cinci masculi si o femela. In 1950 nu mai exista nici un exemplar in parc, dar - din fericire - donatia a unsprezece indivizi, facuta de un fermier, a permis refacerea “familiei”din rezervatie. Astazi, traiesc in parc cam 300 de exemplare, iar alte 250 se gasesc in diverse locuri protejate.

Un alt motiv pentru care zebrele sunt pe cale de disparitie este si faptul ca se inmultesc foarte greu. Puiul sta in burta mamicii intre 11 si 13 luni, in functie de rasa. Nasterea dureaza insa doar douazeci de minute si are loc in prezenta intregii familii. In fiecare an, zebra are un singur pui. Puii sunt paziti in permanenta de masculii din apropiere, in timp ce mamele merg sa se adape. Micutii nu beau apa pana la trei luni si au o crestere extrem de rapida. La numai cincisprezece minute de la nastere, puiul izbuteste sa se ridice in picioare, iar dupa doua ore poate sa-si urmeze mama. Timp de cateva zile, mama nu permite nimanui sa se apropie de puiul ei, doar daca este fratele sau sora nou-nascutului. Abia dupa zece zile, micutul face cunostinta cu restul familiei si primeste atentie si din partea tatalui.

Cand implineste sase-sapte luni, puiul este intarcat (adica nu i se mai da voie sa suga), dar maturitatea este atinsa la varsta de doi ani - la femele si intre trei si cinci ani - la masculi. Viata lor dureaza pana la douazeci de ani, uneori chiar mai mult.

Cand se vorbeste despre zebre nu totul este negru sau alb. Zebrele duc o viata de familie extrem de complexa. Exista, asa cum am mai explicat, trei feluri de zebre ce strabat campiile si padurile Africii. De departe, cea mai cunoscuta si mai studiata ramane zebra de campie, aceasta putand fi vazuta printre cirezile de vite salbatice si girafe. Cele mai putin cunoscute raman zebrele Grevy si cele de munte.

Spre exemplu, zebrele de campie traiesc intr-o organizare sociala numeroasa. In general, grupul familial este compus dintr-un mascul adult, una sau doua femele si puii lor. Adesea, adultii raman impreuna pana la sfarsitul vietii. Femelele isi “inventeaza” propriile prietenii, intre ele se creeaza o ierarhie, ce exista chiar si intre pui, bazata pe diferentele de varsta. Daca masculul este prea batran sau se imbolnaveste, el paraseste grupul si se alatura unei cete de masculi singuri, care nu si-au intemeiat inca o familie. Cand doi indivizi din grup sunt foarte apropiati, au gesturi de tandrete si isi “ingrijesc” reciproc pielea folosind dintii.

Spre deosebire de “verisoarele” lor de campie, zebrele Grevy duc o viata cam singuratica in climatul uscat al estului Africii. Masculul nu-si formeaza o familie, ci isi stabileste un teritoriu, pe care-l apara impotriva celorlalti masculi. Acest teritoriu poate fi incalcat doar de femele, in perioada de reproducere. Doar cateva zebre din aceasta rasa migreaza pe distante lungi, in cautarea surselor de apa. Cercetatorii au descoperit ca zebrele Grevy amenintate cu disparitia (mai traiesc doar 5000 - 10000 exemplare) sunt mai degraba in relatii de rudenie cu magarii salbatici decat cu zebrele de campie. Iar zebrele de munte nu-si vor forma niciodata turme numeroase, ca ale celor din campie, dar vor avea familii.

Turmele de zebre pasc in liniste si au o hrana foarte variata, bazata in general pe ierburi, tufe si arbusti pitici. In timpul pascutului, zebrele raman atente, pentru a nu fi surprinse de lei sau hiene, principalii lor dusmani. Cand grupul dormiteaza in arsita amiezii, o zebra adulta ramane de paza, anuntand printr-un fornait specific aparitia vreunui pradator. Zebra cea mai in varsta este cea care conduce grupul atunci cand acesta migreaza, in timp ce masculul se plaseaza in spate sau lateral, pregatit sa-si apere familia. In sezonul ploios, intregul grup, mai ales in cazul zebrelor de campie, se muta cu totul pentru a gasi hrana si apa. Astfel de turme pot ajunge la 100.000 de exemplare si pot fi vazute de-a lungul sudului Africii, creand un remarcabil spectacol natural.



POTI MERGE
GRATIS LA
DISNEYLAND
TAINELE SPORTULUI MINTII TAINELE
SPORTULUI
MINTII
SCOALA
DE FOTBAL
PENTRU COPII
TORTURI
PENTRU
ANIVERSARI
Copyright Editura IMPRIMA Conditii si drepturi de autor

Online: 2 utilizatori
Membri: