Acasa | Revista Pici | Comenzi | Fotomodel | Expozitie | Contact Concurs | Inscriere | Intra ca membru  

Scoicile

Dupa artropode, molustele reprezinta a doua mare grupa de nevertebrate (animale fara schelet), existand peste 50.000 de astfel de specii.

Printre acestea se numara si scoicile, o familie numeroasa si ramificata, ai carei membri sunt raspanditi in mai toate lacurile, raurile, marile sau oceanele lumii. Ca toate molustele, scoicile au corpul moale, dar - ca particularitate - sunt dotate (ca si melcii), cu un fel de tegument numit manta, in care se produc substantele din care se formeaza cochilia. Pentru ca aceste moluste isi “construiesc” respectivul invelis de protectie, din carbonat de calciu, cochilia continua sa creasca pe toata durata vietii animalului.

Gasteropodele au cochilia formata dintr-o singura bucata. Pe masura ce animalele cresc, cochilia acestora se mareste, luand adesea forma unei spirale rasucite in jurul unui ax central. Unele dintre scoici sunt numite bivalve tocmai pentru ca au cochilia formata din doua parti, prinse intr-un fel de “balama”. La molustele vii, partea exterioara a cochiliei este acoperita frecvent de un strat subtire de materie inchisa la culoare, care o apara de atacul acizilor din apa. La majoritatea speciilor, interiorul cochiliei este acoperit cu sidef.

Dintre numeroasele specii si rase, scoicile considerate comune sunt cele denumite stiintific Littorina littorea, a caror cochilie masoara aproximativ 3 centimetri inaltime. Aceasta scoica - numita comuna - traieste in Oceanul Atlantic si in Marea Mediterana, pe tarmurile stancoase, unde se hraneste cu ierburi marine si resturi vegetale. La reflux, un mare numar de scoici cauta adapost in crapaturile stancilor. La fel ca si celelalte gasteropode de apa, scoicile comune au un capacel rigid, situat in spatele piciorului, numit opercul. Cand scoica se retrage in cochilie, operculul astupa “fereastra”, inchizand animalul inauntru.

O molusca a carei "casuta" se rasuceste mai mult decat la alte specii este cochilia-turn, denumita stiintific Turritella communis. De altfel, numele comun al acesteia este dat de asemanarea dintre cochilie si turla unei biserici.

Cochilia-turn traieste pe fundul marii, ingropata in nisip sau in mal pana la varful cochiliei si se hraneste filtrand din apa mici particule. Acest mod de hrana, prin filtrare, nu este specific doar cochiliei-turn, majoritatea scoicilor bivalve, dar si rotiferii, spongierii si multi viermi de mare procedand la fel. Adica, toate aceste vietati au anumite parti ale corpului care functioneaza ca niste site, retinand particule mici de hrana din apa filtrata. Revenind la cochilia-turn, sa mai spunem ca aceasta se poate inmulti semnificativ, iar cand molustele mor, cochiliile goale sunt cel mai adesea aruncate la mal. De altfel, aceasta Turritella communis este foarte rezistenta, putand sa traiasca pana si in locuri in care apa este foarte rece (cum ar fi coastele Islandei, in apele inghetate din nordul Oceanului Atlantic).

O molusca in aparenta inofensiva, dar foarte periculoasa pentru semenii sai, este stridia-arici: un pradator rabdator si foarte eficient. Ea ataca alte stridii, folosindu-si dintii microscopici (mult mai subtiri decat niste ace) pentru a perfora un mic orificiu in cochilia acestora. Dar gaurirea poate dura chiar si o saptamana! Dupa ce perforeaza cochilia tare a victimei, stridia-arici se hraneste cu carnea moale dinauntru, caci dupa ce Ocenebra erinacea (cum este denumita stiintific) isi incepe manevra ucigasa, stridiile nu mai pot lupta. Iar sansele de scapare sunt nule. Aceasta stridie “canibala” traieste in Oceanul Atlantic si in Marea Mediterana, cochilia sa putand ajunge la 6 centimetri inaltime.

Una dintre molustele a carei cochilie este considerata foarte frumoasa este ghiocul-regina, care - la maturitate - poate cantari pana la 2 kilograme. Protejat de o cochilie masiva, el traieste pe fundul marii, la mica adancime, hranindu-se indeosebi cu alge si alte ierburi marine. Ca multi alti ghioci, si acesta considerat “regina” (denumit stiintific Strombus gigas) are un fel de capac rigid, care il poate inchide ermetic in interiorul cochiliei, dar il si ajuta sa-si schimbe pozitia pe fundul oceanului. Ghiocul-regina a fost multa vreme foarte raspandit in marile lumii, dar numarul acestora s-a redus considerabil in prezent, deoarece tot mai multi oameni au tinut neaparat sa aiba in colectia lor si o astfel de cochilie (care poate ajunge pana la 23 de centimetri). In zilele noastre, singurul loc in care mai traieste ghiocul-regina este Marea Caraibilor.

Un alt exemplar foarte interesant din neamul scoicilor este murexul purpuriu, care traieste in Marea Mediterana. Exista multe specii de Murex (unele cu cochilii acoperite de spini, altele - ramificate), majoritatea traind langa tarm sau pe recifele de corali, unde se hranesc cu mici animale, inclusiv cu alte moluste. Murexul purpuriu (Murex brandaris) isi datoreste numele colorantului care poate fi extras din corpul sau. Pe vremea Imperiului Roman, acest colorant era utilizat la vopsirea in purpuriu a hainelor imparatului si ale altor inalti demnitari.

Dintre cele 15.000 de bivalve despre care aminteam la inceputul articolului, cele mai cunoscute sunt midia, stridia si scoica de rau. Toate bivalvele au cochilia formata din doua parti, pe care le pot inchide si deschide cu ajutorul unor muschi puternici cu care sunt dotate. Ajunse la maturitate, multe dintre aceste moluste isi petrec existenta ramanand fixate in acelasi loc si se inmultesc eliberand in apa celule reproducatoare. Ele respira prin branhii si filtreaza hrana din apa in care traiesc.

Ca majoritatea bivalvelor, midia (Mytilus edulis) isi incepe viata ca larva minuscula, plutind in apa. Apoi, larva se fixeaza pe o stanca, unde se transforma lent intr-o midie adulta. Odata fixata pe o suprafata solida, midia produce un lichid lipicios care se intareste in contact cu apa. Din acest lichid intarit se formeaza un manunchi de fire rezistente, care fixeaza si mai sigur midia de stanca, acolo unde traieste, in locuri expuse, in bataia valurilor, care ii aduc - insa - hrana suficienta. In timpul fluxului, midia filtreaza hrana aflata in apa din jur. La reflux, cand ramane expusa in aer, ea isi tine cochilia inchisa ermetic. Midia este prezenta pe tot globul si are 7 - 8 centimetri lungime.

Un deliciu pentru clientii marilor restaurante este stridia comestibila (Ostraea edulis). Aceasta molusca bivalva traieste pe tarmurile maloase ale estuarelor fluviilor (acolo unde acestea se varsa intr-o mare, de obicei in Mediterana sau in Oceanul Atlantic). Stridia comestibila are o cochilie zgrunturoasa, cu o valva turtita si una rotunjita. Valva turtita este indreptata in sus, in timp ce aceea rotunjita se fixeaza bine de stanci (sau chiar de alte stridii).

Cerastoderma edule. Aceasta este denumirea stiintifica a celei mai obisnuite dintre moluste. Adica, exact a celei numite pur si simplu molusca. Este un animal care traieste in numar mare pe tarmurile joase, dar pentru ca se ingroapa in nisip sau in mal, poate fi vazut doar foarte rar. In schimb, cochiliile goale pot fi adeseori observate pe plaja, abandonate de pescarusii care se hranesc cu continutul lor. Molusca se hraneste aspirand apa, apoi expulzand-o prin doua sifoane dantelate. Daca este atinsa, isi retrage sifoanele si se inchide in cochilie. Molusca are aproximativ 4 centimetri si traieste in special in Oceanul Atlantic si in Marea Mediterana.



POTI MERGE
GRATIS LA
DISNEYLAND
TAINELE SPORTULUI MINTII TAINELE
SPORTULUI
MINTII
SCOALA
DE FOTBAL
PENTRU COPII
TORTURI
PENTRU
ANIVERSARI
Copyright Editura IMPRIMA Conditii si drepturi de autor

Online: 10 utilizatori
Membri: