Acasa | Revista Pici | Comenzi | Fotomodel | Expozitie | Contact Concurs | Inscriere | Intra ca membru  

Iepurii

Urecheatul fricos - asa i se mai spune in gluma iepurelui, care este de doua feluri: de câmp si domestic. Iepurii salbatici, mai mari decât cei de casa, au labele din spate mai lungi, fiind si saritori mai buni.

Sunt intâlniti in tufisurile din padurile foarte dese, la câmpie, in zonele de stepa, in gradini, existând specii chiar si in zona arctica (asa - numitii ”iepuri albi”). Ca si sobolanul, soarecele sau veverita, iepurele este rozator (având, in plus fata de ceilalti, doi dinti mai lungi si taiosi, in fata dintilor incisivi) si face parte din familia Leporidae. Este cunoscut ca unul dintre animalele cele mai fertile, fiind considerat simbolul noii vieti ce apare primavara. De aceea a fost ales ca simbol al sarbatorii pascale, devenind Iepurasul de Paste.

Cele doua specii de iepuri, care de multe ori se confunda, se diferentiaza, totusi, prin multe caracteristici specifice. Iepurele domestic, de pilda, naste pui orbi si fara blana, traieste in tuneluri adânci sapate sub pamânt, unde convietuieste in colonii. Ruda de câmp a urecheatului naste pui care vad, acoperiti de blana, isi face culcusuri simple si traieste foarte rar in compania altor iepuri. Este, de asemenea, mai mare decât iepurele domestic, având si urechile mai lungi, cu dungi negre, bine conturate. (Daca va e cumva greu sa vi-l imaginati, gânditi-va la Bugs Bunny! Nu-i asa ca seamana?).

In ceea ce priveste puii, iepuroaica de câmp are mai putin de furca, deoarece ii naste direct in iarba sau intr-o zona fara denivelari, uneori in scorburi, fara a face un cuib anume. Puii se nasc direct cu ochii deschisi si isi pot purta singuri de grija dupa numai o zi - doua de când vin pe lume. (Vi-l mai amintiti pe Bocanila, prietenul lui Bambi din desenul animat?). Iepuroaica domestica isi construieste cu grija cuibul, râcâind o groapa adânca intr-un loc ferit, unde naste pâna la sase pui, mici, golasi si neajutorati. Acestia sunt hraniti cu lapte de mama lor, abia dupa trei saptamâni putând sa iasa din culcus.

Ca infatisare, ambele specii arata cam la fel. Au urechi lungi, ascutite si culcate pe spate. Iepurele le ridica brusc la orice sunet si le misca in fata si in spate, incercând sa auda de unde vine pericolul. Ca si auzul, au un miros foarte sensibil, miscându-si narile si capul intr-un mod foarte ciudat, ca si cum ar fi ingrijorati. Vazul este, de asemenea, un atu al urecheatului: vede cu amândoi ochii in toate directiile. De aceea, când simte un soim sau o bufnita ca ii da târcoale, poate vedea pozitia pasarii in aer si isi poate cauta in acelasi timp si un ascunzis.

Ca o particularitate, buza superioara a iepurilor este despartita in doua, de unde vine si denumirea malformatiei gurii la unii oameni, numita “Buza de iepure”. Codita lor este scurta, stufoasa si sta aproape tot timpul in sus, iepurii dând din coada pentru a le atrage atentia altor urecheati de un posibil pericol. Spre deosebire de alte rozatoare, cum ar fi veverita, iepurele nu-si poate folosi cele cinci gherute (in fata) sau patru (la labele din spate) pentru a se prinde.

Blanita, lucrul cel mai pretios - pentru care anual milioane de iepuri sunt vânati, poate fi de doua feluri: densa si moale - pentru vremea ploioasa si friguroasa, sau mai rara si lunga pentru caldurile mari. Iepurele din zonele polare are o blana alba si foarte deasa, pentru a-l apara de frig, in timp ce iepurele de câmp devine alb doar in timpul iernii, iar urecheatul domestic nu-si schimba culoarea blanii pe toata durata anului.

In ceea ce priveste hrana iepurilor, acestia manânca apoape tot ce e verde si creste pe câmp, “luând” masa numai noaptea, in timp ce ziua stau majoritatea timpului ascunsi. Iarna se hranesc cu fructe de padure sau scoarte de copacei si arbusti.

Referitor la dusmani, se poate spune ca au multi: de la lupi, coioti, râsi, vulpi si pisici salbatice, pâna la bufnite, soimi, ulii si chiar veveritele rosii, care le vâneaza puii. Singurul mod de a se apara este facând salturi mari, in diferite directii si fugind foarte repede. Rar sar pe spatele altui animal sau pe serpi, lovindu-si dusmanii cu ghearele din spate. Si omul, oricât l-ar considera un animalut de casa, mic si dragut, ii este un mare dusman. In primul rând de nevoie, deoarece iepurele este un mare distrugator al culturilor, si in al doilea rând pentru placerea de a-l vâna, iepurii fiind cunoscuti ca o delicatesa a meselor vânatoresti.


Iepurele de casa
Dupa cum am amintit mai sus, iepurele domestic este mai mic decât ruda sa salbatica, putând avea o greutate intre 1 si 3,5 kilograme. Daca un copil de 6-7 ani isi doreste un iepure, iar spatiul destinat cresterii urecheatului nu este mare, trebuie sa cumparati sau sa primiti un exemplar mai mic.

Rasele cele mai bune de crescut ca iepuri de casa sunt: Mini Rex, pitic olandez, Angora, Palomino sau cele românesti, existente la vânzare in magazinele de animale, asa-numitele “Pet store”-uri.

Dupa ce v-ati hotarât ce iepure sa cumparati, trebuie sa tineti cont de trei lucruri foarte importante: cusca, mâncarea si apa. Pentru ca un iepure sa se poata simti cât mai bine in adapostul pe care i-l construiti, o cusca pentru un urecheat de marime medie trebuie sa aiba 80 de centimetri lungime, 70 de centimetri latime si cam 35 - 40 de centimetri inaltime. Pentru a o construi, este recomandata folosirea sârmei, fiind mult mai usor de curatat, in timp ce lemnul se murdareste foarte repede. Si, pe deasupra, micii rozatori isi vor incerca dintii in lemn. De asemenea, cusca trebuie tinuta vara inauntru, la umbra, deoarece iepurii sunt foarte sensibili la caldura si se pot imbolnavi daca nu au destula racoare.

Hrana micilor urecheati este foarte importanta, desi multa lume considera ca iepurii manânca absolut orice e verde. Nu este chiar asa! De exemplu, salata le place foarte mult, dar nu este indicata in cantitati mari, deoarece le poate provoca deranjamente la stomac. Daca locuiti la curte si aveti un spatiu verde in jurul casei, lasati-l câteva ore sa se delecteze cu iarba, deoarece ii place foarte mult. Dar, atentie! Locul trebuie neaparat sa fie ingradit, altfel riscati sa fuga intr-o clipa! In afara de ierburi, care pot fi chiar cumparate din magazine speciale, iepurii sunt mari amatori de frunze de varza sau de conopida, broccoli, morcovi sau telina. Buruienile de primavara sunt foarte bune pentru dinti, asa ca nu ezitati sa le dati, asa cum un fruct - de preferinta mar - nu le strica din când in când.

In ceea ce priveste hrana preparata din diferite amestecuri, sunt recomandate cele bazate pe cereale, ca niste bobite mici, care contin multe proteine si minerale, bune pentru blana si dinti. Apa este iarasi un element foarte important: vasul special in care ii puneti apa trebuie sa fie greu, eventual din ceramica, altfel il varsa cu siguranta. Deoarece iepurii nu-si iau necesarul de apa din verdeata pe care o manânca, vasul lor trebuie sa fie mereu plin si foarte curat, mai ales in perioadele de vara, când setea creste.

In incheiere, cu speranta ca eventualul Bugs Bunny pe care o sa il cumparati nu va va face mari probleme, le reamintim micilor iubitori de animale ca un iepuras trebuie crescut cu multa atentie si intr-o foarte mare curatenie.



POTI MERGE
GRATIS LA
DISNEYLAND
TAINELE SPORTULUI MINTII TAINELE
SPORTULUI
MINTII
SCOALA
DE FOTBAL
PENTRU COPII
TORTURI
PENTRU
ANIVERSARI
Copyright Editura IMPRIMA Conditii si drepturi de autor

Online: 5 utilizatori
Membri: