Acasa | Revista Pici | Comenzi | Fotomodel | Expozitie | Contact Concurs | Inscriere | Intra ca membru  

Girafele

Oare cine n-a vazut, macar o data, chiar si la televizor, o girafa? In savana africana, cel mai inalt mamifer de pe Pamant domina peisajul prin aspectul ei neobisnuit: picioare lungi, corp mic cu umeri inalti, gat foarte lung, terminat cu un botic alungit, mereu rontaind crengile din varful copacilor. Totodata, girafa este si cel mai mare mamifer erbivor rumegator (adica mesteca a doua oara hrana intoarsa din stomac - care este diferit de al altor animale, avand mai multe compartimente). Numele stiintific al girafei - camelopardis, ceea ce in limba latina inseamna „camila in piele de leopard” - vine de la petele de culoare mai inchisa de pe piele, de forma unor petice cusute parca unul langa celalalt. O alta denumire a girafei vine de la cuvantul zirafah, care in limba araba inseamna „cel mai inalt dintre toti”.

Girafele traiesc in sudul desertului Sahara, in locurile in care copacii se gasesc din abundenta. Preocuparea „de baza” este, pe aproape toata durata zilei, cautarea hranei - frunzele de acacia (nume dat unor arbori si arbusti tropicali) - si mestecatul acestora. Odihna din timpul noptii nu este un somn propriu-zis.

De fapt, girafele mesteca si rumega (in picioare sau culcate), miscandu-si in continuu urechile si tinand in permanenta cate unul dintre ochi deschis, pentru a fi sigure ca nu se apropie nici un dusman. Un „pui de somn” adanc nu dureaza cu adevarat mai mult de 10 minute!

Din cauza inaltimii sale iesite din comun - masculii pot atinge chiar si cinci metri si jumatate (cat trei barbati inalti!) - multa lume se intreaba: „oare cum bea apa girafa?”. Raspunsul este mult mai interesant de primit pe cale vizuala: girafele isi departeaza foarte mult picioarele din fata - gata-gata sa cada - sau ingenuncheaza precum camilele. Alteori prefera roua diminetii, depusa pe frunzele pe care le rontaie. Si pentru ca am vorbit despre picioare, sa spunem si ca girafele se deplaseaza in doua moduri, mergand normal sau galopand, precum caii la curse. In mers, girafa paseste mai intai cu picioarele de pe o parte - in acelasi timp - apoi pe celelalte, deplasarea fiind exact la fel cu a camilei. In alergare, insa, fuga este asemanatoare cu a unui iepure: intai picioarele din fata, apoi - tup! - cele din spate. Diferenta este ca „Inaltimea sa” poate atinge viteze de peste 60 de kilometri la ora (cat a unei masini prin localitate!).

Si daca ne gandim ca are o greutate de peste o tona, se poate spune ca alearga foarte repede. Girafele nu fug des, decat dintr-un singur motiv, cand sunt atacate de leoparzi, hiene sau lei - dusmanii lor cei mai periculosi. Cand nu poate scapa in acest mod, girafa este foarte bataioasa, lovind pradatorii cu copitele din fata, riposte adesea mortale pentru cei care ii tulbura linistea.

Girafele sunt animale sociabile, convietuind in turme numeroase, care se intind pe suprafete mari, ajungand la 2-3 kilometri. Turma nu are “sef” si nici nu este organizata in grupuri apropiate unul de celalalt, pentru aparare. Datorita inaltimii, girafa poate vedea dusmanii si de la un kilometru distanta, motiv pentru care principala grija a membrilor turmei este de a-si gasi un copac, din care sa poata mesteca in liniste. De obicei, distanta dintre doua girafe din aceeasi turma este de 30-40 de metri, exceptie facand situatiile in care acelasi copac este ales ca loc de hrana de doua sau mai multe girafe.

Puii de girafa apar dupa o perioada de 14-15 luni de la imperechere, locul in care „mama” naste ramanand acelasi timp de mai multi ani (pentru mai multe generatii de pui, adica). In primele doua saptamani, puii sunt atent supravegheati, devenind independenti dupa alte cinci luni. Culoarea blanitei este aceeasi la pui precum si la girafele mature: maro deschis cu pete ca niste figuri geometrice de nuanta maroniu-inchisa, pana la negru (mai ales in cazul masculilor).

Revenind la maturi: un alt amanunt interesant in descrierea girafei este capul. Celor doua urechi - ca niste cornite acoperite de par des - li se adauga (doar la masculi) inca unul sau mai multe astfel de coarne, in frunte, ca niste mici cucuie. Limba girafei este ca un fel de mana a omului (adica poate apuca si tine crengile sau frunzele) si are o lungime de 35 de centimetri! Ochii sunt foarte bine dezvoltati pentru vederea la distanta. Desi asa ar putea lasa impresia, girafele nu sunt, totusi, mute. Doar ca, datorita inaltimii lor, pot usor vedea si comunica cu „prieteni” din turma, prin simple miscari ale capului sau urechilor. Inaltimea nu este, insa, tot timpul o calitate. Distanta de la inima la cap fiind foarte mare, circulatia sangelui se face destul de incet, motiv pentru care girafele nu pot face eforturi mari, pentru ca obosesc foarte usor, iar inima nu poate bate atat de repede pentru a trimite sangele in tot corpul.

De aceea, este total neindicat - mai ales in gradinile zoologice - ca ingrijitorii sau oamenii de stiinta sa incerce sa fugareasca o girafa pentru a o prinde, deoarece frica si oboseala ii pot provoca moartea.

Pacea si linistea care domneste in turmele de girafe este adeseori stricata de dusmanul cel mai periculos al acestor superbe mamifere: omul. Fie ca erau vanate intr-un asa - numit mod “sportiv”, de placere (amintiti-va de filmele cu expeditii in Africa - celebrele safari), cu scop stiintific sau pentru piele, copite ori alte parti ale corpului, aceasta indelet-nicire este astazi interzisa prin lege. Exista numeroase parcuri si rezervatii naturale, in care girafele pot fi observate si admirate cum mesteca tacticoase, privind curiosii de undeva, de sus.



POTI MERGE
GRATIS LA
DISNEYLAND
TAINELE SPORTULUI MINTII TAINELE
SPORTULUI
MINTII
SCOALA
DE FOTBAL
PENTRU COPII
TORTURI
PENTRU
ANIVERSARI
Copyright Editura IMPRIMA Conditii si drepturi de autor

Online: 1 utilizator
Membri: