Acasa | Revista Pici | Comenzi | Fotomodel | Expozitie | Contact Concurs | Inscriere | Intra ca membru  

Broastele

Nu sunt chiar ca in basmele in care vrajitoarea cea rea il transforma pe chipesul print intr-un broscoi raios.

Ba chiar, daca facem abstractie de aspectul lor nu tocmai incantator, broastele reprezinta o specie foarte interesanta: 90% din totalul amfibienilor (numiti si batracieni). Ce sunt amfibienii? Sunt acele animale vertebrate care pot trai si in apa si pe uscat (sau care au o faza de dezvoltare in apa si o alta pe uscat). Asadar, v-o prezentam pe oracaimea-sa, broasca: un animal amfibiu din clasa batracienilor, fara coada, cu picioarele dinapoi mai lungi, adaptate pentru sarit, cu gura larga si ochii bulbucati.

Dupa cum spuneam, broastele reprezinta noua zecimi din totalul amfibienilor de pe glob, o clasa care mai include tritonii, salamandrele si niste animale mai putin cunoscute, numite caecilieni. Majoritatea amfibienilor isi incep viata ca mormoloci lipsiti de picioare, traind in apa si respirand prin branhii. Apoi, inca din prima perioada a existentei, isi schimba treptat forma pentru a putea trai pe uscat. Mormolocii se hranesc in special cu mici plante acvatice, dar adultii pot inghiti animale mici, ca insectele si limacsii. Amfibienii maturi se indeparteaza rareori de locurile umede in care prefera sa traiasca, deoarece trebuie sa-si mentina umiditatea pielii. Si, de obicei, se inapoiaza oricum in apa pentru a se reproduce. Exista peste 4.000 de specii de amfibieni, intalniti cel mai frecvent in zonele calde. Totusi, sunt considerate animale cu sange rece, corpul lor ramanand la aceeasi temperatura cu a mediului inconjurator.

Revenind la broaste, se poate afirma ca evolutia acestora este una dintre cele mai interesante din regnul animal. Iata care sunt etapele acestei fascinante transformari. Femela depune, la inceputul primaverii, cateva mii de oua, invelite intr-un strat gelatinos, care plutesc impreuna in apele “maternitatii”. Din aceste oua ies mormolocii, care nu au picioare, dar sunt dotati cu coada si se fixeaza pe plantele subacvatice. In continuare, evolutia lor depinde de temperatura apei in care traiesc. Daca sunt conditii favorabile cresterii, dupa cateva saptamani, mormolocilor li se dezvolta membrele posterioare (picioarele din spate). Apoi, nu dupa mult timp, se dezvolta si membrele anterioare (cele din fata). Aproape in acelasi timp, coada si branhiile se resorb, iar mormolocii devin niste copii in miniatura ale adultilor, numai talia lor mai mica diferentiindu-i de maturi in aceasta etapa a dezvoltarii. Acum, ei au deja plamani si sunt gata sa isi inceapa viata pe uscat.

La maturitate, broastele au corpul scurt, sunt lipsite de coada si au picioarele din spate puternice, cu degetele unite prin membrane, adaptare utila atat la inot, cat si la sarit. De altfel, asa se deplaseaza oracaitoarele: prin salturi, cu exceptia broastelor raioase, care se deplaseaza prin tarare.

Broasca obisnuita este considerata aceea rasa care traieste in Europa si in cateva regiuni din Asia, denumita stiintific Rana temporaria. Aceasta este cafeniu-verzuie si isi petrece aproape intreaga existenta adulta pe uscat, revenind in lacuri sau in santuri cu apa numai primavara devreme, cand incepe reproducerea. La fel ca multi dintre amfibieni, broasca obisnuita respira partial prin plamani si partial prin piele: ea nu poate trage aer in plamani, in schimb respira pe gura, prin inghitire. Are simturi destul de bune: un auz sensibil, asigurat de un timpan mare, circular, dispus chiar inapoia ochiului si un vaz detaliat, pe baza caruia “vaneaza” tot ce e mic si misca (inclusiv insecte si paianjeni).

Tot in Europa, dar si in nordul Asiei, traieste un alt reprezentant foarte cunoscut al batracienilor: broasca raioasa bruna, denumita stiintific Bufo bufo. Este un animal nocturn, cu corpul cafeniu inchis si ochii aurii. Majoritatea broastelor raioase au pielea acoperita de negi, de aici provenind numele lor, nu din cauza faptului ca au sau pot transmite respectiva boala de piele, asa cum - in mod gresit - inca mai cred unii dintre batranii din satele romanesti... Prin comparatie cu broastele comune, raioasele au corpul mai lung: pana la 15 centimetri, fata de numai 10 (daca nu masuram si picioarele - pe care broasca raioasa le are scurte).

Raspandite pe toate zonele globului in care exista umiditate suficienta, mii de alte specii de broaste populeaza malurile apelor, mlastinile si chiar padurile foarte umbroase. Fiind extrem de multe chiar si pentru a le aminti macar, vom mai scrie doar cateva amanunte foarte interesante despre rasele iesite din comun. Cea mai mare din lume este broasca de Camerun (Conraua goliath), corpul sau fiind cat o farfurie (30 de centimetri lungime, fara picioare). Fiind vanata si vanduta ca animal exotic de companie, este pe cale de disparitie. Un alt urias din aceasta familie este broasca-bou americana, care vaneaza noaptea, in lacuri, paraie, stufaris, hranindu-se cu absolut orice poate inghiti: pesti, broaste testoase, sobolani si chiar lilieci sau pasari de apa tinere. La polul opus al marimii, o pitica de numai 5 centimetri continua sa ii uimeasca pe cercetatori: este broasca de sticla (Centrolenella), o familie de circa 60 de specii, toate traind in America de Sud si Centrala. De ce “de sticla”?

Pentru ca majoritatea acestor broaste au pielea semitransparenta, unele dintre organele lor interne fiind astfel vizibile! Pe aceleasi continente central si sud-american sunt raspandite broastele cu sageti otravitoare (Dendrobates). Micutele de 4 centimetri traiesc pe sol, in padurile tropicale, unde animalele de prada pot aparea oricand. Dar broastele cu sageti otravitoare nu se ascund, ba chiar se plimba si se hranesc la lumina zilei! Si e normal sa aiba acest curaj, cata vreme pielea lor contine un venin atat de puternic incat bastinasii isi inmoaie in el varfurile sagetilor cand pleaca la vanatoare.

Sa va prezentam si ciudatii familiei. Campioana: broasca - paradox (Pseudis paradoxus). In cazul acestei specii sud-americane, paradoxul este ca mormolocii sunt de trei ori mai lungi decat parintii! Si o alta ciudata de pe continentul telenovelelor: broasca - fagure (Pipa pipa). Femela acestei specii este un fel de incubator pentru ouale sale. Cand vine vremea ca aceasta sa le depuna, masculul isi foloseste corpul pentru a le presa in pielea spongioasa, ca un burete, de pe spatele femelei. Pielea creste apoi peste oua, ferindu-le de pradatorii infometati. Trei-patru luni mai tarziu, din aceste oua de sub piele ies puii: aproape o suta de broscute mici, dar cu conformatie ca a adultilor! In Chile si Argentina traieste broasca lui Darwin, o alta specie care isi protejeaza foarte ciudat puii. Parintii masculi ii ajuta pe mormoloci sa supravietuiasca inghitindu-i cand acestia incep sa iasa din oua. Micutii isi gasesc adapost in sacul vocal al “tatalui”, unde se hranesc cu galbenusul oualor.

Trei saptamani mai tarziu, cand mormolocii au devenit niste broaste in miniatura, masculul le da drumul in apa.



POTI MERGE
GRATIS LA
DISNEYLAND
Retete Haplea - Bucataria pe intelesul tuturor BLOGUL
LUI
HAPLEA
ECHIPAMENT
SI ACCESORII
PENTRU INOT
TORTURI
PENTRU
ANIVERSARI
Copyright Editura IMPRIMA Conditii si drepturi de autor

Online: 2 utilizatori
Membri: